News
Loading...

Legea care obliga ca 50% din produsele de pe raft sa fie romanesti omoara producatorii si retailerii

Intr-un hei rup electoral liberalii, sustinuti de social democrati au adoptat o lege populista care a lovit puternic in producaori si retaileri.

Este vorba de legea 150/2016 care obliga retailerii ca 50% din produsele alimentare sa fie made in Romania.

Ei bine efectul acestei legi a fost devastator pentru economie. Industria lactatelor si carnurilor a avut o cadere de 10% a cifrei de afaceri intrucat retailerii nu mai fac comenzi fiind in imposibilitate de a face plati la 7 zile.

Trecand peste faptul ca legea incalca grav alta lege de baza in economia de piata - cea a cererii si ofertei, legea 150 este plina de aberatii si greseli. Vi le aratam pe cele mai grave:

-plata catre producatori sa se faca odata la 7 zile
-alcoolul si bauturile energizante au fost incadrate ca alimente
-carnea made in Romania are definitia: carne româneasca – carnea provenita de la animale crescute in fermele din România. Definitie care se bate cap in cap cu o lege europeana in vigoare si in Romania care spune asa: Pentru produsele de origine animala, conceptul „tara de origine” se refera la tara in care produsul este obtinut integral, care - in cazul carnii - inseamna tara in care animalul s-a nascut, a fost crescut si sacrificat.
 -„pret de achizitie al produsului alimentar – cuprinde pretul de cumparare negociat intre comerciant si furnizor;” (Autor, deputatul PNL- Nini Sapunaru). Unde este eroarea? Tigarile intra in categoria produselor alimentare procesate. Ori in cazul lor, pretul de achizitie nu este rodul negocierii dintre comerciant si furnizor, la fel cum pretul de vanzare nu este stabilit de comerciant ci este unic la nivel national, fiind avizat de Ministerul Finantelor Publice.
-„vanzare in pierdere - orice vanzare la un pret inferior pretului de achizitie;” Ne limitam sa spunem ca definitia ne aduce aminte de o alta formulare devenita celebra, a unui fost prim ministru: „crestere zero”.
- „pret de vanzare catre consumator – pretul de achizitie al produsului alimentar majorat cu adaosul comercial;” (Autor, deputatul PNL Nini Sapunaru). Formula omite TVA-ul. Sau altfel spus, un pret de vanzare format din pret de achizitie majorat cu adaosul comercial, lasa sa se intrevada un TVA = 0.
- „Relatiile comerciale dintre furnizori si comercianti sunt stabilite prin incheierea unui contract comercial negociat in prealabil de catre parti, care respecta legislatia in vigoare si dispozitiile prevazute de prezenta lege.”
Legea nu poate actiona retroactiv. Sunt zeci de mii de contracte in derulare, incheiate anterior votarii legii. Care contracte sunt perfect legale si produc efecte. Teoretic, toate aceste contracte ar trebui schimbate intr-un timp record, in ciuda vacantei care bate la usa. Ei bine, noua lege nu prevede imperativ obligativitatea modificarii contractelor, lasand loc unor interpretari in sensul termenului in care acestea pot produce efecte.
-„Este interzis oricarui comerciant sa solicite furnizorului sa nu vanda altor comercianti aceleasi produse la un pret de achizitie mai mic sau egal cu cel cu care a achizitionat produsele respective.” (Autori deputatii: Ioan Munteanu (PSD) si Kelemen Atilla (UDMR)).  Dar la un pret de achizitie mai mare? Ce nu este interzis, este permis. Un comerciant, oricare ar fi el, poate asadar sa solicite furnizorului sa vanda altor comercianti la preturi mai mari decat cele cu care a achizitionat anumite produse. In cazul de fata, legea lasa loc unor interpretari hilare. Mai ramane doar ca furnizorul sa fie de acord.
-Numai in cazul produselor lactate unde, lipsa unor precizari clare asupra locului de productie impune aceasta dubla etichetare. Precedentul creat de Lactag cu un lapte colectat in Arges, ambalat in Bulgaria si etichetat drept „Produs romanesc” duce la aparitia a doua posibile situatii: „Produs romanesc produs in Bulgaria” si „Produs romanesc produs in Romania”.
-salamul de Sibiu desi este produs in Romania nu este „Produs romanesc”, neavand precizata originea romaneasca a materiei prime. E adevarat, suna ciudat, dar aceasta este interpretarea data de legea 321/2009. Este regretabil ca producatorii romani nu au ales sa foloseasca in reteta doar carne de porc provenita din Romania. Pe plan european imaginea salamului de Sibiu are de suferit. In acelasi timp ratam sansa unei promovari suplimentare pentru producatorii autohtoni de carne. (Ne permitem o paranteza: certificarea IGP obtinuta pentru salamul de Sibiu se dovedeste o camasa prea mare pentru producatorii romani. Modul deloc profesionist in care este tratat acest produs ce poate deveni o emblema pentru agricultura romaneasca se poate intoarce in timp impotriva noastra.
-In Ordinul nr. 724/2013 privind atestarea produselor traditionale emis de MADR, la art.2, lit. a se precizeaza: „Produs traditional — produs alimentar fabricat pe teritoriul national si pentru care se utilizeaza materii prime locale, care nu are in compozitia lui aditivi alimentari, care prezinta o reteta traditionala, un mod de productie si/sau de prelucrare si un procedeu tehnologic traditional si care se distinge de alte produse similare apartinand aceleiasi categorii;” Teoretic, un „Produs traditional” este un „Produs romanesc”. Din pacate modificarile aduse la legea 321/2009 nu pun semnul egal intre cele doua produse si nu este exclus sa asistam la cazuri de dubla etichetare.
-Comerciantul este obligat sa acorde spatii distincte de expunere si vanzare produselor romanesti, in conditiile legii.” O alta mare neconcordanta. Obligativitatea acordarii unor spatii suplimentare se refera exclusiv la „produsele romanesti” asa cum sunt ele definite la art. 2 din lege si nu la produsele fabricate in Romania.

Florin Frasineanu -  economist brandprivat.ro

Eliminarea taxei de raft loveste (si) in micii comercianti
E greu de crezut ca mult blamatele taxe de raft pot lovi si in micii comercianti in conditiile in care ni s-a inoculat mesajul ca acestea apartin exclusiv marilor magazine. De unde forta de negociere la un magazin satesc sau la buticul de la parterul blocului? Ei bine, nu e chiar asa. Ce zice noua lege?
„Art.4. - Este interzis oricarui comerciant sa solicite facturarea/refacturarea si sa incaseze de la furnizor taxe si servicii.” Modificarea ii are ca autori pe deputatii Marin Anton (UNPR), George Scarlat (PNL) si Petre Daea (PSD).
Poate cel mai cunoscut exemplu este cel al francizei LaDoiPasi, bazata pe parteneriatul dintre micul comerciant si furnizorul Metro Romania. Da, Metro, gigantul retailului autohton are in cadrul francizei rolul de furnizor, platind micilor magazine mai multe taxe. Nu le vom detalia. E suficient doar sa spunem ca sumele incasate de la Metro sunt pentru micile magazine o sursa suplimentara de venit, menita sa ajute la implementarea unui comert civilizat si in micile comunitati urbane sau rurale.
Un alt exemplu vine dinspre partea de congelare. Vitrinele de inghetata pe care le gasiti (si) in magazinele satesti genereaza venituri. Furnizorii platesc pentru amplasarea lor, sumele lunare acoperind astfel o parte din curentul consumat.
O situatie similara intalnim la producatorii de bere sau de bauturi racoritoare prezenti cu vitrine personalizate in comertul traditional. Si acestia contribuie cu sume lunare la bugetul micilor magazine, acoperind la randul lor costurile cu energia sau cu mentinerea unei sortimentatii optime.
Firmele personalizate sunt o alta contributie a producatorilor. Intalnim tot mai des pe fatada micilor magazine, firme luminoase personalizate, realizate prin efortul financiar al companiilor producatoare. Chiar daca pare ciudat, sumele platite pentru acestea intra si ele in categoria taxelor de raft. Lista se completeaza cu diverse alte materiale promotionale, de la extrem de vizibilele umbrele si pana la echipamentul personalului din magazine.
Ei bine, in curand toate acestea vor deveni istorie. Micile magazine vor trebui sa se sustina singure. Imaginea lor va fi mai stearsa, sortimentatia mai saraca iar berea la PET nu va mai fi chiar asa de rece.
Ce risca cei ce vor incalca acest articol de lege? „Art. 11. alin.1, litera a) nerespectarea dispozitiilor art. 3-6, se sanctioneaza cu amenda de la 100.000 lei la 150.000 lei in masura in care nu sunt aplicabile prevederile Legii concurentei nr. 21/1996, republicata; in caz de abatere repetata se poate suspenda autorizatia de functionare a comerciantului pentru o perioada de pana la 6 luni;”



Lega 150 este o lege care nu isi are rostul. De ce? Simplu, produsele romanesti SE AFLA  de ani de zile pe rafturile centrelor comerciale. Ati auzit de brandurile private?  Sunt acele produse sub marca proprie a hypermarketurilor si supermarketurilor (spre exemplu Winny al Cora, K Classic al Kaufland, Clever de la Billa etc.). 90% dintre produsele sub marca proprie sunt facute IN ROMANIA.

Deci in goana dupa capital electoral politicienii au lovit in cel mai mare anagajtor privat din Romania. Da retailerii - fie ei malluri, discount market-uri, hypermarketuri samd sunt angajatorii numarul 1 din Romania.

Articol realizat cu consultarea brandrivat.ro - economist Florin Frasineanu



Share on Google Plus
    Blogger Comment
    Facebook Comment